unrepulsing
unreˈpulsing,
ppl.
a.
(
un-
1
10.)
1748
Richardson
Clarissa
(1811) IV. 254,
I kissed her unrepulsing hand.
Oxford English Dictionary
yu7NTAkq2jTfdvEzudIdQgChiKuccveC
306cddeb8f5296952ee7bd590ec616d2
Stop